Femeia, ființa care perpetuează viața

Aflată de atâtea milenii sub dominația societății patriarhale, timp în care a fost adulată, blamată, judecată, arsă pe rug, iubită, detestată, întemnițată, discriminată și nedreptățită, femeia,din colțul ei de umbră,fost mereu puterea și inspirația bărbatului. Femeia este cea mai specială ființă de pe pământ, fiindcă în natura ei se găsesc toate atributele perfecțiunii umane. Femeia a învățat lecția supraviețuirii din cele mai vechi timpuri, încă de când s-a sfârșit domnia matriarhatului, o perioadă a istoriei paleolitice și neolitice pe care istoricii refuză să o scoată în evidență, deși există dovezi incontestabile privind veridicitatea prezenței acestei epoci de aur a umanității, care a durat aproape patru milenii. Confruntată cu prejudecăți de natură mistico-religioase și conceptele ridicole ale tagmei masculine, femeia a găsit întotdeauna puterea să se înalțe deasupra vicisitudinii vremurilor. Aproape strivită de talpa necruțătoare a orgoliilor masculine, femeia a știut să ierte, să uite și să meargă mai departe cu demnitate. Mult contestata înțelepciune a femeii a fost piatra de temelie care a salvat lumea de bumerangul răzbunărilor oarbe dintre națiuni și popoare, fiindcă numai firea blândă a femeii poate opri o apocalipsă. În pântecul femeii izvorăște și se perpetuează viața… Și dincolo de hotarele acestei lumii, tot ea străjuiește ca o lumină nepieritoare.

Femeia este cea mai aprigă supraviețuitoare fiindcă a îndurat de-a lungul timpului cele mai mari nedreptăți și a suportat suferințe de nedescris. Ideologiile religiilor monoteiste au minimalizat rolul femeii în istorie, reducând-o la un simplu instrument însuflețit necesar doar procreației. Valoarea ei umană intrinsecă este contestată până astăzi în unele culturi și civilizații. Supusă violenței intrafamiliale desfășurate într-un climat sinistru al abuzurilor fizice și psihice, ea, femeia, a luat asupra ei toate păcatele ca să poată răspândi virtuțiile. Aflată în contradicție cu ea însăși, pendulând de la o stare la alta, între zbucium și armonie, ea reușește să afle echilibrul în cele din urmă, atrâgând pacea sufletească. Chiar și în cele mai negre vremuri când era stigmatizată, femeia a reprezentat o sursă de inspirație majoră pentru marii artiști ai lumii, dovadă că multe opere artistice de valoare s-au născut din pasiunea bărbatului pentru misterul, frumusețea și gingășia femeii. Femeia este o ființă cameleonică, putând să-și transforme natura în foc, otravă, apă, giuvaier, fruct interzis, înger, demon, afrodită. Complexitatea femeii este uimitoare, ca și simplitatea.

În ciuda faptului că este numită sexul slab, structura sa sufletească este mult mai puternică decât acea a bărbatului. Bărbatul este împuternicit prin forța fizică și mentală, dar femeia este puternică sufletește și spiritual. Doar și nașterea naturală a unui singur copil implică suportarea unei dureri dincolo de limite, cu riscul morții chiar, ceea ce dovedește fără tăgadă spiritul de sacrificiu al femeii în menirea ei supremă de a dărui viață urmașilor. Din păcate, atribuțiile femeii au fost pervertite începând cu epoca modernistă când sintagma de emancipare a femeii cât și cea a feminismul au fost greșit înțelese și direcționate spre o atitudine generală lipsită de principii.

Nu mă asociez cu solidaritătatea masculină, doar dezaprob atitudinea absurdă a reprezentantelor feminismului, care au ajuns în prezent să facă lobby pentru niște drepturi care vin în dezavantajul părții feminine. În trecut cerințele lor erau rezonabile, adică se puteau considera priorități fundamentale. Astăzi femeia modernă, în trend cu anomaliile societății, își cere dreptul de a fi frivolă, ușoară,prostituată… Femeia aflată în trend cu principiile ideologiei globaliste, reprezentantă a feminismului, în semn de protest cere să nu mai fie agresată sexual atunci când merge pe stradă aproape despuiată. Mai mult decât atâta, dacă se afișează ostentativ cu fundul și nurii la vedere, mimând extazul ca o pisică în călduri, cum nu s-ar găsi destui bărbați mai bădărani s-o abordeze cu replici vulgare. Nu încurajez agresiunile sexuale sau cele fizice împotriva femeilor, fiindcă le detest însămi ca femeie, iar bărbații care le săvârșesc nici nu pot fi numiți bărbați, fiindcă această atitudine denotă slăbiciune de caracter și lispă crasă de educație.

Pe această planetă numărul femeilor îl depășește cu mult pe cel al bărbaților, de aceea nu-i nevoie ca masculii împătimiți după fuste să apeleze la metode neortodoxe ca să obțină plăceri, sunt destule doritoare care, ce-i drept nu strigă în gura mare precum feministele, ele sunt mai discrete. Cert este că femeia a fost dezavantajată mult de-a lungul timpului, fiindcă societatea a fost dominată de bărbați. Timp de multe secole femeiaa fost redusă la stadiul discriminatoriu de obiect însuflețit care trebuia să nască, să se implice în treburile casnice și să ofere plăceri sexuale. Religiile monoteiste care au un fundament dogmatic radical, au încurajat segregarea între sexe, oferindu-i bărbatului rolul de stăpân absolut al al femeii. Astăzi rolul femeii în societate este unul aflat la poli opuși din certe motive. Femeia s-a împărțit într-o sumedenie de laturi care conlucrează constructiv sau mai puțin. Femeia poate fi mamă, soție, fiică, șefă, sclavă, prostituată, artistă, medic, savantă, scriitoare, preotesă, pilot de avion, sportivă, luptătoare, politician… și, cu toate aceste, rolul ei esențial în lume este cel de a perpetua viața ca mamă.

Autor: Andreea ARSENE

Lasă un comentariu